• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Vladimir Tismăneanu: Ion Iliescu și școala falsificării realității istorice
Vladimir Tismăneanu: Ion Iliescu și școala falsificării realității istorice
Home
Opinii

Vladimir Tismăneanu: Ion Iliescu și școala falsificării realității istorice

November 8th, 2018 [ Vladimir Tismăneanu ] [ Vladimir Tismăneanu ] Opinii comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Nimeni nu a fost mai nefast-activ în a anihila mesajul revoluției din decembrie 1989 decât salvatorul nomenclaturii comuniste, Ion Iliescu, cel care a născocit FSN-ul, entitatea-corporație mulată pe trunchiul nu tocmai defunctului PCR. Omul nu a avut frâne și nici mecanisme inhibitorii. Veteranul propagandist comunist a mistificat în permanență, fără urmă de căință, a desfigurat, distorsionat și falsificat lucrurile în ultimii treizeci de ani.

Nimeni nu s-a opus mai vehement dezvăluirii crimelor comunismului și pedepsirii celor vinovați decât Ion Iliescu și formațiunile pe care le-a condus (de fapt, aceeași reîncarnare a PCR sub varii pseudonime). Mai suntem unii care n-am uitat cuvintele disprețuitoare ale lui Adrian Năstase, succesorul desemnat al lui Ion Iliescu în fruntea PDSR (azi, PSD) și a României, despre cei care „ling dosare”.

Ion Iliescu rămâne numele regimului pe care atâția îl consideră, pe bună dreptate, responsabil de eșecul marilor speranțe din decembrie 1989 și pentru ruinarea vreme de atâția ani a șanselor țării de a ieși din marasmul post-totalitar. Nu scriu aceste rânduri împins de vreo ostilitate personală. Ele sunt rezultatul reflecțiilor mele îndelungate despre rolul lui Ion Iliescu în comunism și în post-comunism, privit în perspectivă comparată. Dacă mă gândesc și la alți lideri ai formațiunilor succesoare ale partidelor comuniste, la un Gyula Horn, la un Algirdas Brazauskas, la un Aleksander Kwaśniewski, reiese limpede că Iliescu aparține speciei numită de profesorul Ken Jowitt a dinozaurilor leniniști.

Iliescu a recidivat constant pe linia „nobilelor idealuri” pe care le-ar fi trădat un Stalin ori un Ceaușescu. A părut să fie ostatecul unor năluciri, dispus să ignore evidențele empirice în numele unor pulsiuni de-a dreptul iraționale. Înfeudat fixațiilor și frustrărilor auto-devorante, liderul pesedist „de onoare” și-a pierdut în timp instinctele pragmatice. Pentru că numai astfel ne putem explica interpretarea elucubrantă a revoluțiilor din 1989 de către Ion Iliescu.

Una este să crezi niște lucruri absurde, alta să le proclami public, cu o teribilă, jenantă auto-suficiență. Principala teză a lui Iliescu, similară aserțiunilor mai vechi ale unui Mark Tkaciuk, celebrul ideolog al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, privea stalinismul ca pe o „degenerare”, o „deformare”, o „denaturare” a unui comunism originar impregnat de idealuri umaniste. În acest sens, stalinismul poate fi condamnat pentru ca „a întinat” comunismul. Criminalitatea sa a fost de fapt una accidentală, crede Iliescu, nicidecum legată de natura intrinsec despotică a ideologiei radicale de stânga. Sunt, de fapt, tezele opozițiilor din anii ’20, ideile lui Troțki pentru care impulsul inițial al revoluției din octombrie 1917 a fost unul emancipator. Ori, mai aproape de timpurile noastre, este vorba de iluzia hrușciovistă.

Ceea ce uită Ion Iliescu este că bolșevismul conține sămânța barbariei totalitare în chiar proiectul său fondator. Lenin, Buharin, Stalin și Troțki au fost militanți și ideologi marxiști, la fel ca Mao, Castro, Che Guevara, etc. Așadar, pentru președintele de onoare al PSD – permiteți-mi să readuc aminte o parte din declarațiile sale „istorice” – „stalinismul nu poate fi considerat orientare de stânga. Socialismul de tip sovietic a fost de fapt, în esența lui, un capitalism de stat cu ambalaj socialist. Revoluția din 1989 a fost nu o revoluție antisocialistă, nu de dreapta, dreapta n-a fost prezentă. Cine a fost factorul motor în Revoluție? Păi comuniștii. Membrii de partid au fost majoritatea celor prezenți în acest proces. Factorul social de bază – muncitorimea.”

După ce l-a tratat pe Corneliu Coposu drept un neavenit, refuzând în perseverenta tradiție leninistă să accepte pluralismul politic, Ion Iliescu a continuat să întrețină mitologiile extenuate ale unei stângi falimentare. Pozând în super-democrat, omul responsabil pentru confiscarea revoluției de către nomenclatură și pentru mineriade îl ataca la un moment dat pe Traian Băsescu pentru, pasămite, „tendințele și tentațiile totalitariste”. Între timp, Băsescu a ieșit din scenă pe cale democratică, iar progeniturile politice ale lui Iliescu continuă să-și facă de cap în cel mai autoritar mod cu putință.

Era, într-adevăr, o culme a tupeului ca Ion Iliescu să reproșeze altcuiva „tendințe totalitariste”. Am avut, din ’89 încoace, și încă mai avem de-a face cu un truism: Iliescu nu a iubit și nu va iubi vreodată stânga democratică. Atașamentele sale adânci, pe care nu le-a abjurat sincer niciodată, sunt în direcția pe care a servit-o cu entuziasm încă din fragedă junețe: a Pravdei, a Scînteii, a secției de propagandă și agitație…

Singurul marxism aplicat în realitate a fost cel de tip bolșevic. Socialismul anti-autoritar al unor Leon Blum, Titel Petrescu, Guy Mollet ori François Mitterrand a respins categoric cultul marxist al violenței sociale, experimentul totalitar leninist, mistica revoluției apocaliptice și a denunțat dogmele luptei de clasă și ale dictaturii proletariatului. Socialismul din Europa de Est nu avea nimic de-a face cu principiile social-democrației autentice formulate mai ales după puciul leninist din 1917. Dar nu se poate nega că era vorba de regimuri dictatoriale de stânga, nu de dreapta. Revoluțiile din 1989 au fost așadar anti-socialiste în sensul respingerii colectivismului etatist și a minciunii instituționalizate.

Revoluțiile din 1989 au repudiat monolitismul ideologic, pretențiile hegemonice ale birocrației de partid (din care Ion Iliescu a făcut parte vreme de decenii), modelul dezastruos al economiei de comandă, himerele propagandistice întemeiate pe pretinsul „rol conducător al clasei muncitoare”. Lovitura de grație aplicată socialismului marxist a fost dată de clasa muncitoare poloneză, care a preferat comandamentele religiei creștine și valorile liberale mirajului ideologic al unui comunism polițienesc. A susține că membrii PCR, în calitate de comuniști, au condus revoluția din decembrie 1989, ține de-acum de zona paranormalului, a unei desfigurări aiuritoare a realității istorice…

Textul a fost publicat în premieră pe siteul ”Europa liberă”. 

  • Tags
  • Iliescu
  • Ion Iliescu

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Cristian Pătrășconiu. De ce? De ce tocmai acum?
Previous article Newsweek. Cătălin Prisacariu. Irelevanța eșantionului politic românesc
[ Vladimir Tismăneanu ]

[ Vladimir Tismăneanu ]

Related Posts

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech
February 28th, 2021

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)
February 28th, 2021

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”
February 28th, 2021

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech Opinii

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech

Feb 28th, 2021
Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila Filozofie

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila

Feb 28th, 2021
Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit. Debate

Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit.

Feb 28th, 2021
Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986) Opinii

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)

Feb 28th, 2021
Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti” Opinii

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”

Feb 28th, 2021
Noica și marxismul. O explorare Filozofie

Noica și marxismul. O explorare

Feb 27th, 2021
Chesterton și sensul educației Educație

Chesterton și sensul educației

Feb 27th, 2021
Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate Opinii

Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate

Feb 27th, 2021
Adevărul moral și conservatorismul constituțional Societate

Adevărul moral și conservatorismul constituțional

Feb 26th, 2021
Dumnezeul filozofilor Cultură

Dumnezeul filozofilor

Feb 26th, 2021
Minunile limbajului obișnuit Filozofie

Minunile limbajului obișnuit

Feb 25th, 2021
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare Debate

Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare

Feb 23rd, 2021
Călătoria cu trenul între privilegiu și economie Politică

Călătoria cu trenul între privilegiu și economie

Feb 21st, 2021
Omenirea: o poveste fără speranță? Societate

Omenirea: o poveste fără speranță?

Feb 21st, 2021
Despre nemurire și eternitate. O introducere Cultură

Despre nemurire și eternitate. O introducere

Feb 21st, 2021
Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes Cultură

Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes

Feb 20th, 2021
Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit” Istorie

Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit”

Feb 20th, 2021
Creația lui Wolfhart Pannenberg Filozofie

Creația lui Wolfhart Pannenberg

Feb 20th, 2021
„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale Debate

„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale

Feb 19th, 2021
Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației Debate

Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației

Feb 19th, 2021
Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei” Cultura

Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei”

Feb 19th, 2021
Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor Cultură

Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor

Feb 18th, 2021
Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero Cultură

Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero

Feb 17th, 2021
De ce literatura contează Cultură

De ce literatura contează

Feb 17th, 2021
Bogdan Glăvan. E dificil să faci predicții, mai ales despre viitor. Opinii

Bogdan Glăvan. E dificil să faci predicții, mai ales despre viitor.

Feb 17th, 2021
Alexandru Călinescu. Ce mai zice lumea ALTFEL

Alexandru Călinescu. Ce mai zice lumea

Feb 17th, 2021
Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe despre libertate, toleranță și corupție Opinii

Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe despre libertate, toleranță și corupție

Feb 17th, 2021
Câteva fragmente din „Jurnalul de la Păltiniș”, de Gabriel Liiceanu Cultură

Câteva fragmente din „Jurnalul de la Păltiniș”, de Gabriel Liiceanu

Feb 17th, 2021
Virgil Iordache. Note pe marginea întâlnirii Patriarh – Președinte Debate

Virgil Iordache. Note pe marginea întâlnirii Patriarh – Președinte

Feb 17th, 2021
Viitorul este deja aici Debate

Viitorul este deja aici

Feb 16th, 2021
Bogdan Glăvan. Spălarea pe creier în sistemul socialist de educatie Opinii

Bogdan Glăvan. Spălarea pe creier în sistemul socialist de educatie

Feb 16th, 2021
„Unei veverițe de la Kyle-Na-No", de William Butler Yeats Literatură

„Unei veverițe de la Kyle-Na-No", de William Butler Yeats

Feb 15th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.