Vladimir Tismaneanu: Le cadavre bouge–François Furet si nefasta iluzie comunista

Contributiile lui François Furet, nascut in martie 1927, decedat pe 12 iulie 1997, la intelegerea pasiunilor revolutionare moderne, de la iacobinism la bolsevism si national-socialism, a fost colosala. Iata un citat din lucrarea postuma aparuta in 2014 la University of Chicago Press intr-un volum ingrijit de istoricul Christophe Prochasson, modest ca dimensiuni, dar de o densitate ideatica si morala absolut remrcabila (am publicat o recenzie in “Times Higher Education”) “Ideea comunistă, ca idee abstractă, nu a murit odată cu dispariția Uniunii Sovietice. În măsura în care a fost născută din frustrările inseparabile de societatea capitalistă și din ura unei lumi dominate de bani, ea este independentă de ‘înfăptuirea’ ei; tot ce are nevoie este speranța abstractă într-un univers postcapitalist. Cu toate acestea, de atunci încolo, a avut de asemenea o istorie ale cărei daune erau imposibil de ignorat…” Gasim in acest pasaj o ipoteza extrem menita sa lamureasca dainuirea, post mortem, a unei idei ca parea stinsa: refuzul lumii concrete in numele unor speculatii nebuloase, respingerea realitatii imanente prin invocarea unei transcendente istorice ce s-a dovedit o imensa cacialma (supercherie); dispretul pentru drepturile individului si sacralizarea unei himerice “vointe generale” dictata de un stat-major de posedati, zeloti, maniaci totalitari…