Vladimir Tismaneanu: Ole, Ole, Ole!

Ceausescu nu mai e! Un strigat al stadioanelor a devenit peste noapte, uimind lumea si infricosandu-i pe nemernici, deviza unei indelung asteptate revolutii. Pentru ca, dincolo de atatea enigme si in pofida clarobscurului confectionat de banda fesenista si de mereu renascuta, abjecta Securitate, revolutie a fost.

Azi un alt slogan, venind tot din acea zona niciodata calma, derutanta, mereu in ebulitie, zdruncina din temelii sandramaua pesedista. Ne place sau nu, spiritul plebeu este vocea unei lung reprimate nemultumiri. Iar aceasta este legitima si trebuie inteleasa, explicata si, o spun deschis, sustinuta. Unii se tem de vulgaritatea sloganului. In niciun caz nici pe departe egala cu obscenitatea guvernarii pesediste.

La intrebarea filmului lui Corneliu Porumboiu, eu unul raspund: A fost! Uzurparea cinica, ponegrirea eroilor, falsificarea trecutului, necontenitele fraude semantice, turpitudinea amorala, toate aceste carii sunt definitorii pentru ceea ce-au nascocit, cu diabolica fantezie, Iliescu si oamenii lui. Dar trucul din decembrie 1989 nu va prinde din nou. Am invatat si noi ceva in aceste trei decenii. Acel numar de masina, interzis de imbecilii care se numesc guvern, este piatra tomabla a regimului cleptocratic-politienesc. Este Ole, Ole adus la zi. Mai devreme mai degraba decat mai tarziu, vom striga din nou, exuberanti si triumfatori, Liviu Dragnea nu mai e!