Vladimir Tismaneanu: Partida Rusa ca pericol national

Era prin 1975, ne-au vizitat acasa critica de arta Nina Stanculescu, autoarea unor importante studii despre Brancusi, si sotul ei, istoricul literar, expert in Neagoe Basarab si candva protejatul lui George Ivascu la “Contemporanul”, tot mai activ si tot mai zgomotos in zona publicisticii nationaliste, Dan Zamfirescu.

Nina era colega la Editura Meridiane cu tatal meu, studiase filosofia unde-l avusese profesor candva, in anii stalinismului dezlantuit. O seara intereanta, greu de uitat. Incerc sa fiu extrem de succint, amintesc aici doar esentialul. Dupa vreo doua pahare de vin rosu, Dan Zanfirescu s-a desferecat la gura si a inceput sa peroreze excitat despre nevoia unor legaturi cat mai stranse cu Rusia. I-am spus ca realitatea estica se numeste URSS. Geopoliticianul cultural, de-atunci ideolog al protocronismului, a insistat pe tema conexiunilor si afinitatilor religioase intre “ideea romana” si “ideea rusa”.

Tatal meu urmarea atent conversatia, n-a intervenit. Tot mai aprins, Dan Zamfirescu (fost student la teologie, ma grabesc a o spune) a rostit apodictic: “In Romania a existat, exista si va exista de-a pururi o Partida Ruda”. O vedem si o simtim din plin in aceste atat de tulburi vremuri. Peste cateva luni, l-am revazut pe protocronist. Mi-a daruit volumul sau “Permanenta patriei” cu o dedicatie gongorica. In 1980, putin inaintea plecarii mele definitive, acealsi Dan Zamfirescu a scris in “Saptamana” lui Barbone si Vadim un text in care ma acuza, legat de un articol din “Amfiteatru” ca “torn apa in vinul ideologiei partidului”. Azi Partida Rusa este o prezenta pe cat de primejdioasa, pe atat de impertinenta in viata publica a Romaniei. De la “Vocea Rusiei” la “Sputnik” si “Romania Libera” putinismul polueaza intelectual, politic si moral, prin mincuni, mistificari si calomnii, climatul spiritual al acestei tari…