Aceasta pare sa fie miza si deviza lui Klaus Iohannis. “Ma vor accepta asa cum sunt, molcom si silentios, pasiv si chiar capitulard, pentru ca altul mai bun nu au”. Eu unul cred ca greseste. Nu exista un electorat mereu captiv. Ceea ce s-a petrecut azi, abandonarea, practic, a oricarei lupte cu mafiotii care submineaza chiar temelia statului de drept, lasa in urma inca o pagina penibila a unui mandat prezidential neonorat asa cum se cuvine. Aici si acum nu este vorba de un compromis, ci de o abdicare. Ma refer la lipsa de asumare personala a situatiei, a crizei, a obiectivelor rezistentei civice. Poate ca dl Iohannis va obtine si al doilea mandat. Dar istoria acestei tari il va retine drept un al doilea Emil Constantinescu; subred moral, sovailenic politic, incapabil sa ia masura situatiei si sa se comporte ca lider real, nu ca o intristatoare paiata. Asa vad eu lucrurile. Ascult, evident, si alte opinii, nu sunt un apriorist. As dori din tot sufletul ca aceia cere ma contrazic sa nu se insele…
