Vladimir Tismaneanu: Prezenta unei absente sau dezertarea unui presedinte

Am scris candva un volum de dialoguri cu Cristian Patrasconiu cu tltlul “Cartea presedintilor”. Aparut la Humanitas, volumul nostru se oprea la momentul Basescu II. Raspundeam unor intrebari punctuale despre cei trei presedinti pe care i-am cunoscut, cu care am stat de vorba, despre care am scris. Pe Klaus Iohannis nu-l cunosc personal, dar am urmarit atent prestatia sa la Cotroceni: sovaielnic, stingherit parca de prea marea-i palarie, greoi, lipsit de viziune. In vremuri calme, nimic grav. Pe timp de furtuna, intristator, frustrant, riscant. periculos.

Klaus Iohannis a intrat in politica nationala pe fondul convulsiilor din 2012. A votat pentru suspendarea lui Traian Basescu, a fraternizat cu USL, a fost la un pas sa devina premierul Grivco. Acum patru ani a fost ales presedintele Romaniei fagaduind sa apere constant si consecvent statul de drept. In acesti ani s-a produs o eroziune fara egal a tot ce inseamna domnia legii. Gangsterii, borfasii, escrocii si sceleratii au capturat guvernul tarii. Dl Iohannis a fost consecvent ingrijorat si constant pasiv. Daca doreste si altceva decat turism spectaculos, dl Iohannis ar trebui sa ia in calcul strategia grevei prezidentiale. Altminteri, il asigur, va intra in istorie drept presedintele dezertor din vremea pestilentiului dragniot…

Cristian Pătrăşconiu: Cu ce personaje din literatură seamănă preşedinţii României de după 1989?
Vladimir Tismăneanu: Iliescu cu Macbeth, Constantinescu cu Hamlet, Băsescu cu Henric V.

Update: L-as asemana pe Klaus Iohannis cu Oblomov…