Vladimir Tismaneanu: Uriaşul şi pigmeii

A fost odată o ţară condusă de un Uriaş. Era iubit, respectat, admirat. Nu se amesteca in treburi de zi cu zi, veghea insă cu fierbinte mărinimie la binele Cetăţii. Il urau de moarte trimişii Impărăţiei Beznei unde domnea Diavolul. Au reuşit să-l inlăture, Uriaşul s-a retras in tăcere, nu voia un masacru. Stia de ce sunt in stare pigmeii.

A venit vremea când, credeau multi, Uriaşul se putea intoarce in ţara pe care o iubea şi unde era iubit. L-au izgonit din nou. După ani, când Uriaşul s-a stins din viaţă, pigmeii s-au adunat lângă catafalc şi au pretins că plâng. De fapt, plânsul lor era acelasi mişelesc hohot de râs pe care doar ele, aceste scelerate hiene, il pot produce…